Incidentele asociate cu Rusia în Europa devin din ce în ce mai îndrăznețe, incluzând atacuri asupra infrastructurii, incursiuni de drone în spațiul aerian al NATO și confruntări pe mare. Guvernele europene încep să vorbească mai deschis despre responsabilitățile Moscovei și își întăresc măsurile de apărare. O întrebare esențială rămâne: ce ar putea determina Kremlinul să înceteze aceste acțiuni?
O analiză realizată de Kiev Independent sugerează că Europa reușește să limiteze efectele acestor incidente, dar nu a găsit încă un mod eficient de descurajare. În plus, niciunul dintre statele aliate nu a definit public ce atac ar constitui o linie roșie și ce consecințe ar urma după depășirea acesteia.
De la atacuri cibernetice la sabotaje fizice
Interferențele în alegeri, atacurile cibernetice, bruiajul GPS și campaniile de dezinformare erau deja cunoscute în rândul țărilor NATO înainte de invazia pe scară largă a Ucrainei. De la acel moment, operațiunile atribuite Rusiei au crescut semnificativ. Un studiu menționat de publicația ucraineană a raportat 151 de incidente în Europa între începutul invaziei și martie 2026.
Printre incidentelor recente se numără descoperirea unor drone pline cu explozibil pe aeroportul din Leipzig, care fac parte dintr-un presupus complot de sabotaj orchestrat de Moscova. Articolul subliniază și incursiunile dronelor rusești în spațiul aerian al țărilor NATO, precum și un caz în care o navă de război rusă a tras rachete de semnalizare către un elicopter militar danez.
Autoritățile germane au acuzat oficial Rusia de organizarea unui atac fizic asupra infrastructurii din Germania, referindu-se la incidentul de la Leipzig. Kaupo Rosin, șeful serviciilor de informații din Estonia, a declarat că termenul „război hibrid” minimalizează realitatea și le-a cerut liderilor europeni să folosească expresia „terorism sponsorizat de stat”. Kaja Kallas, șefa diplomației UE, a adăugat că această campanie poartă „toate semnele terorismului sponsorizat de stat”.
Unde este linia roșie?
Atacurile rusești vizează crearea de frică, perturbarea sprijinului pentru Ucraina și testarea limitelor la care Moscova poate acționa fără a primi un răspuns ferm, conform oficialilor și experților citați.
Julian Pawlak, expert la Institutul German pentru Afaceri Internaționale și de Securitate, a menționat un „gol în capacitatea de descurajare”: Europa dispune de măsuri pentru a răspunde incidentelor, dar nu are un răspuns clar între aceste măsuri și o reacție militară. Reacția întârziată și slabă a statelor europene îi oferă Rusiei oportunitatea de a încerca să determine „cât de departe poate merge”, a spus el.
O provocare este stabilirea responsabilității. Moscova recurge adesea la intermediari, inclusiv persoane recrutate prin Telegram, explică Anastasia Pociumban, expertă în amenințări hibride la Consiliul German pentru Relații Externe. Ea subliniază că unele state folosesc timpul necesar investigațiilor ca o modalitate de a amâna măsuri costisitoare sau de a evita panică.
NATO a declarat încă din 2016 că un atac hibrid ar putea activa articolul 5, care se referă la apărarea colectivă. Totuși, nu există o definiție clară a atacului care ar depăși acest prag. Pawlak se întreabă dacă liderii europeni știu ei înșiși unde se află linia roșie.
Europa se apără mai bine. Cum poate descuraja Rusia?
Apărarea împotriva dronelor se îmbunătățește la granițele NATO, iar marinele europene devin mai vigilente în protejarea infrastructurii maritime. Unele state au început să blocheze navele suspectate că aparțin flotei-fantomă a Rusiei. Totuși, provocarea rămâne prevenirea următorului atac.
După ce a acuzat Rusia în cazul incidentului de la Leipzig, Germania a decis să închidă un consulat rus, să restricționeze accesul la vize pentru cetățenii ruși și să ofere sprijin suplimentar Ucrainei. Edward Lucas, jurnalist britanic și analist de securitate, consideră că aceste măsuri ar fi trebuit adoptate mult mai devreme, după ocuparea Crimeei în 2014.
Experții intervievați de Kiev Independent sunt de acord că atacurile trebuie să devină mai costisitoare pentru Rusia, dar sugerează diverse abordări. Pawlak propune stabilirea unor consecințe clare: dacă Rusia acționează într-un anumit mod, statele europene ar trebui să anunțe din timp ce măsuri vor lua, cum ar fi un nou transport de arme către Ucraina.
Lucas sugerează un răspuns mai greu de anticipat, prin măsuri coordonate în mai multe țări. De exemplu, un sabotaj ar putea fi urmat de o anchetă privind spălarea banilor într-un stat și de reținerea unei nave nesigure în altul. El consideră că o astfel de reacție ar transmite Kremlinului că Europa „s-a trezit”.
Cu toate acestea, Lucas avertizează că statele europene trebuie să fie pregătite să își ducă răspunsurile până la capăt, inclusiv în situații de escaladare din partea Rusiei. Dacă o țară reacționează și apoi se retrage la prima amenințare, efectul ar putea fi contrar intențiilor.
Exemplele anterioare demonstrează dificultatea acțiunii unilaterale pentru statele aflate în prima linie. De exemplu, în 2022, Lituania a restricționat tranzitul de bunuri sancționate către Kaliningrad, dar amenințările din partea Rusiei au dus la presiuni pentru relaxarea măsurilor. Ulterior, Estonia a încercat să oprească un petrolier suspectat că a încălcat sancțiunile, dar intervenția unui avion de luptă rus a împiedicat abordarea navei.
Din acest motiv, Lucas propune un răspuns comun: dacă Rusia încalcă spațiul aerian al Estoniei, reacția ar putea veni și din partea Suediei, Germaniei sau Marii Britanii. Astfel, țara direct afectată nu ar fi singura care își asumă riscul confruntării cu Moscova.
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/nu-mai-este-un-razboi-hibrid-sabotajele-atribuite-rusiei-devin-tot-mai-indraznete-iar-europa-nu-stie-unde-sa-traseze-linia-rosie
Sursa foto: Inquam Photos
