În numeroase țări, inclusiv în România, se discută despre implementarea unor măsuri mai severe cu privire la utilizarea telefoanelor mobile în școli. Se consideră că utilizarea excesivă a acestor dispozitive are un impact negativ asupra atenției, performanțelor școlare și interacțiunilor sociale între copii în timpul pauzelor.
- „Nu cred că putem afirma simplu că interdicția este benefică sau dăunătoare. Există întotdeauna extreme și efecte variate”, afirmă psiholoaga Oana Calnegru, într-un interviu cu HotNews.
- „Cercetările sugerează că, în locurile unde interdicția a fost aplicată brusc, unii copii au experimentat un adevărat sevraj psihologic”, adaugă psiholoaga Flori-Ana Buzilă.
„Nu este o pedeapsă pentru copii”
În România, legislația interzice utilizarea telefoanelor mobile în timpul orelor, însă nu există o interdicție națională pentru pauze, iar școlile pot stabili reguli specifice prin regulamente interne. Anul acesta, deputata PNL Raluca Turcan a propus un proiect de lege care să interzică telefoanele mobile în școli și licee.
„Nu este o pedeapsă pentru copii și nici o luptă împotriva tehnologiei. Este o inițiativă menită să le restituie elevilor capacitatea de concentrare și timpul necesar studierii”, a declarat Turcan. Proiectul nu a fost încă supus votului, fiind în prezent analizat în comisii.
Utilizarea tehnologiei
HotNews a consultat doi psihologi pentru a discuta despre eficiența acestei măsuri, avantajele și riscurile pentru copii.
„Noi, psihologii, avem o glumă: răspunsul este aproape întotdeauna «depinde»”, afirmă psiholoaga Flori-Ana Buzilă, coordonatoarea Departamentului Antibullying al Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei.
În opinia ei, discuția ar trebui să se axeze pe rolul pe care telefonul îl are în viața elevilor și pe modul în care aceștia învață să utilizeze tehnologia într-un mod sănătos.
„Problema este mai complexă: cum folosim tehnologia în general. Aș compara-o cu alimentația. Mâncarea ne susține, dar consumată în exces sau necorespunzător poate deveni dăunătoare. La fel se întâmplă și cu telefonul. Acesta afectează în primul rând procesele cognitive și atenția, iar pe termen lung poate influența sănătatea fizică prin sedentarism”, afirmă ea.
„Înainte de a impune o interdicție, trebuie să ne întrebăm ce dorim să construim prin această măsură și cum gestionăm efectele eliminării telefonului din viața școlară”, consideră Flori-Ana Buzilă.
„Sevrajul psihologic”
Evaluarea efectelor unei interdicții depinde de mulți factori: vârsta elevilor, relația pe care o au cu telefonul și modul de implementare a restricției.
Există o diferență semnificativă între un copil care folosește telefonul în principal pentru informare și comunicare și unul care a dezvoltat o dependență de acest dispozitiv.
„Cercetările arată că, acolo unde interdicția a fost aplicată brusc, unii copii au trecut printr-un veritabil sevraj psihologic”, explică Buzilă.
Relația copiilor cu tehnologia
Adolescenții percep telefonul ca pe un instrument integrat în viața lor zilnică, nu doar ca un dispozitiv de divertisment.
Acesta este folosit pentru învățare (manuale digitale, teme), dar și pentru comunicare și organizare socială, prin intermediul grupurilor de WhatsApp sau contactând direct profesorii.
Astfel, telefonul devine și un instrument de lucru, similar cu un caiet sau un manual.
„Din perspectiva psihologică, telefonul îi ajută să își satisfacă una dintre cele mai importante nevoi ale adolescenței: nevoia de apartenență. Este esențial pentru un adolescent să fie conectat la grupul său. Dacă simte că nu știe ce se întâmplă în cercul său social, lumea lui pare că se prăbușește. Telefonul facilitează comunicarea, relaționarea și accesul la informații. Acestea sunt funcțiile sale pozitive”, consideră psihologul.
Riscul de a deveni „refugiu emoțional”
În același timp, ea subliniază că telefonul poate deveni un refugiu emoțional: „Problema apare atunci când utilizarea lui devine un simptom. De exemplu, când copilul se ascunde în spatele telefonului din cauza dificultăților de relaționare, anxietății sociale sau unei stime de sine scăzute. În loc să dezvolte relații reale, își construiește o identitate online și ajunge să se identifice mai mult cu acel avatar decât cu sinele real.”
„Îmi place să folosesc o analogie simplă: telefonul are în viața elevilor același rol ca un cuțit în bucătărie. Cu el putem pregăti mâncarea, dar ne putem și răni. Totul depinde de modul în care îl folosim”, concluzionează ea.
Rămâne întrebarea: ce încearcă, de fapt, să rezolve o interdicție totală?
Un factor de distragere la școală
Măsura are ca scop readucerea atenției elevilor în sala de clasă și reducerea fragmentării constante a concentrării, observată de mulți profesori în ultimii ani. Ideea principală este că, dacă sursa principală de distragere este eliminată fizic, atunci capacitatea de concentrare la ore ar trebui să crească, iar timpul de învățare să devină mai eficient.
„Consider că este o idee bună să eliminăm factorii de distragere din orele de școală. Creierul este deja bombardat de informații și notificări în afara orelor de curs, elemente care blochează sau fragmentează atenția. Această fragmentare afectează procesul de sedimentare a informației”, afirmă Oana Calnegru, psiholog și psihoterapeut de familie.
„Fragmentează atenția în mod constant”
„Trebuie să conștientizăm că telefonul a devenit practic o prelungire a mâinilor noastre (vorbesc nu doar despre copii, ci și despre adulți), care fragmentează atenția continuu, te menține conectat și îți îngreunează capacitatea de concentrare și procesare cognitivă necesare pentru învățare sau aprofundarea informațiilor. În contextul școlii, unde acest proces de învățare ar trebui să se desfășoare, sunt de acord cu eliminarea acestor distrageri”, consideră ea.
Atenția este un proces fragil, ușor de întrerupt și permanent negociat între stimuli concurenți. Atunci când apar notificări, mesaje sau impulsul de a verifica telefonul, creierul este tras în diverse direcții, iar revenirea la sarcina inițială necesită un efort suplimentar de reorientare.
Această reorientare constantă nu afectează doar momentul în care elevul este distras, ci și calitatea învățării pe termen scurt. Informația nu mai este procesată liniar, ci fragmentat, în mici porții de atenție, ceea ce face mai dificilă integrarea ei într-o înțelegere coherentă. Practic, fiecare întrerupere rupe firul de continuitate necesar pentru consolidarea cunoștințelor.
Înlocuirea cu alte surse de distragere
În contextul actual, interzicerea telefoanelor s-ar putea să nu aibă efecte semnificative asupra atenției.
„Există studii care sugerează că interdicția telefoanelor, ca măsură unică, nu a adus în mod evident efecte pozitive asupra mecanismelor de atenție. Unele cercetări arată că îmbunătățirile apar abia după aproximativ trei ani, dar numai în condițiile în care nu se elimină doar telefonul, ci se lucrează și la metodele de predare și la modul în care este menținut interesul elevilor în procesul de învățare”, explică Flori-Ana Buzilă.
„Cu alte cuvinte, faptul că nu mai am telefon nu înseamnă automat că nu îmi pot pierde concentrarea: mă pot uita pe pereți, pot discuta cu colegul de bancă sau pot găsi alte surse de distragere. Unele studii arată că, în primele luni după impunerea interdicției, comportamentele disruptive au crescut, inclusiv din cauza unei forme de sevraj și a lipsei unei alternative pentru reglarea atenției”, adaugă psiholoaga.
Pauza, un moment social esențial pentru copii și adolescenți
Un alt obiectiv important al interzicerii telefoanelor în școli vizează modul în care elevii interacționează în pauze. Pauza reprezintă un spațiu social vital, unde se formează relațiile de colegialitate, prieteniile și dinamica de grup.
„Există și această perspectivă, în care putem afirma că le luăm copiilor dreptul de a alege cum își petrec timpul liber, ceea ce ar putea însemna să se conecteze cu informațiile de interes pentru ei, să afle ce se întâmplă pe rețelele sociale sau în lume, să trimită mesaje sau să comunice în afara mediului școlar”, consideră Oana Calnegru.
Pe de altă parte, dacă au această posibilitate, este ca o fereastră care le permite să evadeze din contextul imediat de socializare. Acest lucru le limitează oportunitatea de a construi relații în mediul lor apropiat”, adaugă ea.
Interacțiunile din pauză, înlocuite de scroll
Sustinătorii acestei măsuri susțin că pauzele au devenit, în ultimii ani, mai degrabă momente de consum individual de ecran decât de interacțiune directă. Elevii preferă să stea pe telefon în loc să comunice, să se joace sau să se miște liber în spațiul școlii.
Ideea centrală este că interacțiunile față în față din pauze au un rol formativ pe care mediul digital nu îl poate înlocui complet. În aceste momente informale, elevii învață să inițieze conversații, să rezolve conflicte mici, să își negocieze locul în grup și să interacționeze fără intermedierea ecranului. Aceste micro-interacțiuni contribuie treptat la dezvoltarea abilităților sociale fundamentale.
„Relațiile sociale pe care copiii le dezvoltă în anii de creștere, de la mic copil la adolescent, sunt cele din care învață interacțiunea umană. Chiar dacă unele relații sunt uneori neplăcute, tensionate sau provocatoare, acestea sunt cele care le oferă oportunitatea de a exersa abilități de socializare umană”, explică Oana Calnegru.
Ce se întâmplă cu elevii care nu se simt integrați în grupul clasei
Pauza este văzută și ca un moment de reconectare cu prezentul: cu colegii, cu mediul fizic al școlii și cu ritmul
Sursa articol: https://hotnews.ro/interzicerea-telefoanelor-in-scolile-din-romania-ce-spun-doi-psihologi-si-ce-arata-cele-mai-noi-studii-2377033
Sursa foto: Razvan Socol / Wikimedia Commons / CC BY-SA 3.0



