Când deschizi o carte fantasy împreună cu un copil, tentația e să îndepărtezi din start tot ce pare periculos.
Sună protector, dar scoate din poveste tocmai antrenamentul emoțional de care cei mici au nevoie. O doză mică de teamă, măsurată cu grijă, îi ajută să-și regleze pulsul, să-și numească emoțiile și să descopere că pot merge mai departe chiar dacă nu au răspunsuri pentru orice.
Nu îi aruncăm într-o beznă de nepătruns, ci deschidem o cameră cu lumină difuză, unde umbrele pot fi studiate pe îndelete.
Am observat că lucrurile funcționează când miza e limpede, iar povestea oferă instrumente la îndemână. Răul nu devine spectacol gratuit, ci un obstacol cu reguli. Eroul nu rămâne singur pe coridorul întunecat, ci are un prieten, o replică ce rupe tensiunea, un obiect familiar care-l ține ancorat. De aici începe echilibrul.
Un exemplu potrivit pentru 10 până la 14 ani
Îmi vine în minte o poveste în care un băiat de treisprezece ani cade într-o groapă dintr-o fabrică părăsită, descoperă o încăpere ascunsă, întâlnește un bătrân ursuz, apoi un polițist care apare fix când nu te aștepți și, mai târziu, niște creaturi feline, lucide și periculoase.
Decorul ar putea să apese greu, numai că limbajul rămâne prietenos, iar umorul intră ca o gură de aer la fiecare câteva pagini. Coiful, sabia și scutul nu sunt aruncate la gunoi, ci se traduc în gesturi și obiecte banale, cum ar fi o șapcă sau un creion, iar asta face pericolul suportabil. Simți că lucrurile se pot rezolva dacă îți păstrezi mintea limpede.
Din acest tip de scriitură înveți cum se reglează balamalele dintre teamă și siguranță. Intensitatea nu e coborâtă la zero, doar primește supape. O glumă spusă stângaci, o comparație autoironică, o pauză scurtă în care personajul își trage sufletul, toate lucrează în favoarea cititorului tânăr.
Tensiune cu volumul sub control
Înainte să alegi o scenă întunecată, întreabă-te pentru ce vârstă e textul și cât poate duce. Pentru preadolescenți, lasă camera să sugereze, nu să insiste. Evită detaliile grafice și ține aproape mizele omenești: prietenia, loialitatea, curajul care apare din lucruri mărunte.
Un personaj speriat ce încearcă să glumească, o elipsă bine plasată, o scenă care nu îți bagă frica în ochi, ci te face să calculezi, sunt soluții sigure.
Gândește-te la ritm ca la un mixer audio. Crești tensiunea, aduci un element amenințător, apoi ridici volumul pentru speranță. Apare un prieten, intră în scenă un adult credibil, se ivește o regulă clară a lumii. Copilul simte că se află într-un coridor în care poate merge, chiar dacă nu știe ce e după colț.
Semnale de siguranță în scenă
Când panta devine abruptă, presară balize. Arată că există un timp de reacție, că personajul își amintește un truc, că ține în mână un obiect cunoscut. Un telefon, o șapcă, un creion pot părea detalii mici, dar sunt ancore serioase. Ele spun, fără să explice, că lumea nu s-a rupt de tot.
Monstrul are logică
O amenințare cu reguli devine gestionabilă. O creatură cu o motivație inteligibilă, chiar greșită, permite anticipare și strategie. Acolo unde răul este haotic, povestea oferă repede o fereastră de scăpare, un plan, o idee care se leagă. Copilul nu e lăsat în derivă.
Cuvintele, camera, montajul
Cuvintele sunt lentile. Dacă apropii prea mult cadrul, orice umbră sperie. Dacă îl retragi, vezi scara de incendiu. În fantasy pentru copii funcționează alternanța. Cadru strâns pentru emoție, cadru larg pentru context. Și vocabularul contează.
Evită termenii clinici pentru violență. Spune în schimb că prafurile dintr-o hală au păstrat o urmă strâmbă sau că ochii unui prieten au rămas fermi când toți ceilalți au făcut un pas înapoi. Imaginea lucrează mai bine decât catalogul de răni.
Montajul ține povestea vie. După un vârf, dă o scenă de tranziție. O masă împreună, o plimbare, o conversație cu replici scurte. Copiii au nevoie de aer între două coborâri. Altfel se rupe legătura și rămân doar obosiți.
Cum respiră copilul între scene
Nimic nu calmează mai repede decât un detaliu cotidian. O furgonetă cu un logo amuzant, o terasă la care personajele se ceartă pe nota de plată, o observație despre adidașii murdari. Umorul, folosit cu măsură, e cel mai curat ventil. Nu transformă totul în glumă, ci lasă un zâmbet scurt, exact cât să treci peste pragul următor.
Îmi place și un mic ritual de lectură. După un capitol apăsat, închizi cartea pentru două minute. Întrebi copilul ce l-a pus pe gânduri, care a fost momentul în care personajul a recăpătat controlul, ce obiect ar lua cu el dacă ar trece printr-un portal. Așa afli câtă tensiune a rămas în corpul lui și ajustezi drumul mai departe.
Părinții și profesorii, parteneri de drum
Întrebările deschise fac minuni. Nu cauți răspunsul corect, ci îl ajuți să-și formuleze gândurile. Dacă apar vise urâte, mută lectura pe timp de zi câteva seri la rând. Dacă vezi lacrimi, marchezi locul și lăsați povestea să respire. Nu abandonezi lumea, doar o vizitezi mai luminat.
Uneori, cititul singur în pat amplifică fricile. Mutați lectura la masă, în living sau în parc și vei observa cum tensiunea scade. Sunt detalii mici, dar ele schimbă felul în care copilul percepe întunericul din poveste.
Când să oprești și cum revii
Există momente în care trebuie să spui stop. Dacă vocea îi tremură sau refuză cartea cu îndârjire, închizi la semn de carte și revii peste două zile cu un rezumat blând. Uneori e suficient să recitiți paragraful în care eroul găsește un plan și totul reintră în albie.
Contează să rămână sentimentul de control, nu impresia că cineva îl împinge mai adânc în scenă.
O recomandare care ține misterul în frâu
Pentru copiii curioși, dornici de aventură, dar sensibili la imagini dure, povestea amintită mai sus e o alegere sigură.
Are urmăriri și peripeții într-o fabrică părăsită, are creaturi cu reguli proprii, are prieteni care se ciondănesc și se țin unul pe altul în echilibru, are și adulți credibili, uneori ambivalenți. Suspansul este moderat, iar soluțiile vin din cooperare și istețime, nu din forță brută.
Dacă te tentează, o găsești rapid online. „Drumul spre o alta dimensiune” de Bradu Mihai Dan poate fi cumpărată de pe Carturesti.ro, iar același titlu este disponibil și pe Libris.ro.
Merită să ai cartea la îndemână pentru serile în care copilul cere mister, dar vrei să știi că te poți opri oricând fără să lăsați frica în urmă.
Titlul este „Drumul către o altă dimensiune”, autor Mihai Dan Bradu, apărut la Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2024, colecția Cărțile copilăriei, cu ISBN 978-630-311-221-3; volumul se poate comanda online de pe Carturesti.ro și Libris.ro, în funcție de preferință.
