Uneori ajungi la TOEFL dintr-un motiv foarte simplu: cineva îți cere dovada, la dosar. O universitate, un angajator, o bursă, o firmă care te mută în altă țară sau, pur și simplu, o etapă firească într-un plan pe care îl tot amâni de ani buni. Și de aici apare neliniștea aceea mică: bun, dar ce îmi trebuie exact ca să obțin certificatul.
Cuvântul certificat sună ca și cum ai primi o diplomă frumos ștampilată, pusă într-o mapă. În realitate, TOEFL funcționează mai pragmatic: susții testul, primești un raport oficial de scor, iar acela este documentul pe care îl trimiți mai departe. Totul e destul de clar dacă îl privești ca pe un proces, nu ca pe un examen misterios.
În rândurile de mai jos îți explic, pe limba omului, ce condiții trebuie să îndeplinești, ce documente contează, ce se întâmplă în ziua testului și cum ajunge rezultatul la universitatea sau instituția care îl cere. O să intru și în micile detalii care, sincer, îi încurcă pe mulți exact când nu ar trebui.
Ce înseamnă, concret, certificatul TOEFL
În majoritatea situațiilor, când cineva spune certificat TOEFL se referă la scorul TOEFL iBT. iBT este varianta de test folosită cel mai des pentru admitere la programe universitare și pentru tot felul de proceduri internaționale. Alte produse din familia TOEFL există, dar nu sunt cerute peste tot și pot avea un rol diferit.
Răspunsul oficial pe care îl primești după test se numește score report, adică raport de scor. Îl poți descărca în format PDF din contul tău și îl poți trimite electronic instituțiilor. Dacă ai nevoie de o copie pe hârtie, în anumite situații poți solicita și asta, dar lumea s-a mutat destul de mult pe varianta digitală.
Mai e un lucru care merită reținut de la început: TOEFL nu are conceptul de admis sau respins. Nu există o notă de trecere stabilită de organizator, pentru că fiecare universitate sau agenție își decide pragul. Asta te eliberează puțin, dar te obligă să verifici din timp ce scor se cere acolo unde aplici.
Cine poate susține TOEFL și ce condiții de bază există
TOEFL iBT nu îți cere o anumită diplomă înainte să te înscrii. Nu trebuie să ai bacalaureatul luat, nu trebuie să fii student, nu trebuie să demonstrezi un nivel anterior. Practic, îl poate susține oricine are nevoie de o evaluare standardizată a limbii engleze și poate respecta regulile de identificare și de testare.
Cu vârsta, lucrurile sunt mai nuanțate. Testul este gândit pentru context academic, cu texte, sarcini și ritm care se potrivesc cel mai bine adolescenților mai mari și adulților, de obicei de pe la 16 ani în sus. Totuși, dacă ai un motiv clar și ești mai tânăr, nu e ca și cum sistemul te oprește automat, important este să te descurci cu cerințele și cu actul de identitate.
Adevărata condiție de bază, cea care nu iartă, este să poți dovedi cine ești, exact și fără ambiguități. La TOEFL nu merge cu las că ne înțelegem, mai ales când intră în joc verificări standard și proctori. Aici se joacă, de fapt, accesul tău la test.
Alegerea tipului de test: centru sau acasă
În mod normal, TOEFL iBT se poate susține fie într-un centru de testare, fie în varianta supravegheată de acasă, numită Home Edition. Scorul este gândit să aibă aceeași valoare, iar instituțiile, în general, îl acceptă, deși există și excepții. Dacă aplici la ceva important, merită să verifici în regulile instituției, nu să presupui.
Testul la centru are un avantaj de bun simț: infrastructura este deja pregătită. Ai computerul lor, căștile lor, sala lor, și în multe cazuri îți rămâne doar să te prezinți cu actul, la timp, și să îți faci treaba. În schimb, drumul până acolo, emoția sălii și programul fix pot fi stresante.
Home Edition vine cu libertatea locului, dar îți cere să fii propriul tău administrator tehnic. Ai nevoie de un spațiu potrivit, de un computer compatibil, de internet stabil și de o cameră care poate fi verificată. Și, ca să spun direct, un detaliu mic, o fereastră neacoperită sau un monitor secundar uitat conectat pot strica ziua.
Înscrierea: contul ETS și atenția la detalii
Înscrierea se face prin contul ETS, platforma oficială unde îți alegi data, locul, tipul testului și unde plătești taxa. Procesul e destul de intuitiv, dar are o capcană clasică: datele personale trebuie să fie identice cu cele din actul de identitate. Identice, nu aproximative.
Numele și prenumele pe care le treci la înscriere trebuie să se potrivească exact cu numele din documentul pe care îl vei prezenta în ziua testului, cu aceeași ordine și aceeași ortografie. Se acceptă, în general, scrierea fără diacritice, dar nu se acceptă porecle, inițiale în loc de prenume sau scurtături de tipul Alex în loc de Alexandru. Mulți tratează asta superficial și apoi, pe test day, se trezesc cu un refuz sec.
Data nașterii este la fel de importantă. Dacă ai greșit ziua sau anul în cont, chiar și din grabă, sistemul nu te iartă. În regulile ETS apare explicit că, dacă informațiile nu se potrivesc, nu poți susține testul și taxa nu se rambursează, ceea ce e o lecție scumpă pentru un minut de neatenție.
Dacă ai două prenume sau un nume compus, merită să te oprești puțin și să copiezi exact cum apare pe act. Nu inventa tu o versiune mai scurtă ca să îți fie mai ușor. TOEFL nu e despre cum sună mai bine, e despre cum se potrivește oficial.
Actul de identitate: cerința care îți poate bloca totul
Pentru a obține scorul oficial, trebuie să fii admis în test, iar admiterea se face pe baza actului de identitate. Documentul trebuie să fie original, fizic, emis de autorități, cu fotografie recentă care te reprezintă și, de regulă, cu semnătură. Copiile, fotografiile pe telefon sau documentele temporare sunt, în mod obișnuit, respinse.
Aici apare și o chestiune practică: în multe țări, cel mai sigur document este pașaportul. Nu pentru că ar fi mai valoros în sine, ci pentru că e standardizat și ușor de verificat. În funcție de țară, pot fi acceptate și cărți de identitate naționale sau alte acte guvernamentale, dar regulile pot varia, așa că merită să verifici cerința exactă pentru locația ta.
Un alt detaliu care surprinde este scrierea numelui în litere ușor de citit pentru administratorul de test. Dacă actul tău nu e scris în alfabet latin și persoana care verifică nu îl poate citi, există riscul să nu fii primit. Nu e o judecată culturală, e doar o limită practică a verificării pe loc.
Dacă actul tău principal nu are semnătură sau îi lipsește ceva esențial, în anumite situații ți se poate cere un act suplimentar. Actul suplimentar nu este un truc prin care repari un nume greșit, asta e important de știut. Pentru discrepanțele de nume, soluția este să corectezi din timp în cont, nu să speri că două documente rezolvă tot.
Ce înseamnă, de fapt, să fii pregătit pentru ziua testului la centru
În ziua testului, regulile sunt făcute ca să protejeze integritatea examenului, ceea ce se traduce prin controale și proceduri care pot părea rigide. Te prezinți la ora indicată, cu actul, și vei trece prin verificări de identitate. În unele centre, ți se poate cere să semnezi în anumite momente ale sesiunii, inclusiv înainte și după pauze.
Nu e o idee bună să mergi pe principiul ajung cu cinci minute înainte. Între verificări, așezarea în sală și instrucțiuni, timpul se duce, iar întârzierea te poate costa testul. Și, din nou, taxa nu se returnează doar pentru că traficul a fost mai rău decât ai crezut.
Obiectele personale sunt, în general, limitate. Telefonul, ceasul, căștile, orice poate fi interpretat ca dispozitiv de comunicare, ajunge să fie pus deoparte. Nu intru în liste aici, dar ideea e simplă: mergi cu strictul necesar, ca să nu te încurci singur.
Cerințele pentru TOEFL iBT Home Edition
Home Edition sună comod, dar vine cu o listă de condiții tehnice și de mediu care trebuie respectate. Ai nevoie de un laptop sau desktop, nu de tabletă și nu de telefon. Sistemul de operare trebuie să fie compatibil, iar în prezent cerințele menționează, de exemplu, Windows 11 sau mai nou și Mac OS X 10.13 sau mai nou.
Ai voie cu un singur monitor, iar configurațiile cu două ecrane sau cu monitoare externe conectate sunt, de regulă, interzise. La fel, nu sunt permise mai multe tastaturi conectate. În practică, asta înseamnă că trebuie să îți simplifici spațiul înainte să înceapă sesiunea, ca să nu apară discuții cu proctorul.
Sunetul și imaginea sunt cruciale. Ai nevoie de difuzor și microfon funcționale, dar fără căști sau earbuds. Camera trebuie să poată fi mișcată astfel încât să arăți proctorului o vedere completă a camerei, inclusiv suprafața biroului și spațiul de dedesubt.
În anumite cazuri, se poate cere și o a doua cameră, de obicei un telefon sau o tabletă folosită doar pentru monitorizare, așezată într-un unghi stabil. Nu e o invenție de marketing, e o metodă de supraveghere care a devenit obișnuită la testarea la distanță. Dacă ai nevoie de ea, trebuie să fie încărcată, să aibă o versiune de sistem minimă și să stea fix, nu ținută în mână.
Spațiul în care dai testul trebuie să fie privat. Trebuie să fii singur în cameră, fără intrări sau ieșiri de persoane pe parcurs, iar locurile publice, cafenelele, bibliotecile, orice spațiu deschis, nu sunt acceptate. Ușile trebuie închise, iar pereții nu ar trebui să aibă materiale legate de învățare care ar putea fi interpretate ca ajutor.
Mai e ceva care îi prinde pe nepregătite: în timpul testului nu sunt permise mâncare și băuturi. E logic din perspectiva regulilor, dar dacă tu ești genul care bea apă din reflex când se concentrează, e bine să te obișnuiești înainte. Și, da, trebuie să stai pe un scaun obișnuit la birou, nu pe canapea și nu în pat.
Plata, termenele și regulile de reprogramare
Taxa de test se plătește la înscriere, iar suma depinde de țară și de taxele locale, deci nu are sens să o tratezi ca pe un preț fix universal. În platformă vei vedea costul final înainte să confirmi plata, ceea ce e partea bună. Partea mai puțin plăcută este că, odată plătit, jocul regulilor devine strict.
Dacă vrei să reprogramezi sau să anulezi, există termene limită. În documentația oficială apare ideea de cel puțin patru zile întregi înainte de data testului pentru a face schimbări fără să intri în zona de pierderi totale. Dacă anulezi la timp, rambursarea este de obicei parțială, nu integrală.
Dacă ETS anulează sesiunea din motive care țin de ei sau de situații excepționale, ai de regulă opțiunea de a reprograma fără cost sau de a primi rambursare. Dar dacă tu nu te prezinți la un test care nu a fost anulat oficial, ești considerat absent și nu primești bani înapoi. E o diferență mică în formulare, dar mare în consecințe.
Recomandarea mea, cu mâna pe inimă, e să nu îți programezi TOEFL într-o zi în care ești la limită cu un drum lung sau cu un eveniment important. Un examen serios nu se potrivește bine lângă o altă urgență, iar tu nu vrei să negociezi cu propriul tău stres.
Acomodări pentru candidați cu nevoi medicale sau dizabilități
TOEFL are proceduri pentru acomodări, adică adaptări oficiale ale testului pentru persoane cu dizabilități sau nevoi medicale documentate. Partea esențială este că aceste acomodări trebuie aprobate înainte să te înscrii efectiv la un test. Nu e ceva ce rezolvi în săptămâna dinainte, pentru că procesul de evaluare a documentelor poate dura câteva săptămâni.
Dacă știi că ai nevoie de timp suplimentar, de pauze speciale, de suport tehnic diferit sau de orice adaptare, începe devreme cu cererea. Nu pentru că ar fi complicat, ci pentru că timpul administrativ e timpul administrativ, iar calendarul tău nu îl grăbește. Odată aprobate, acomodările se aplică la programarea testului, ceea ce îți oferă liniște.
Cum arată testul, ca să înțelegi la ce te obligi
TOEFL iBT e construit pe patru abilități: citire, ascultare, vorbire și scriere. În ultimii ani, formatul a fost scurtat, iar acum testul durează, în mod obișnuit, aproximativ două ore, fără să pun la socoteală instrucțiunile. Asta îl face mai suportabil, dar nu mai ușor, e doar mai concentrat.
Începând cu actualizările lansate în ianuarie 2026, anumite secțiuni folosesc un model adaptiv pe etape, în special la Reading și Listening. Ideea este că dificultatea se ajustează în funcție de cum răspunzi pe parcurs, ca să se obțină o măsurare mai precisă. Pentru tine, ca test taker, se simte ca un flux mai personalizat, dar tot ai nevoie de concentrare constantă.
Reading îți cere să înțelegi texte cu structură academică și să răspunzi la întrebări care nu sunt doar de vocabular. Uneori e vorba de idee principală, alteori de inferențe, relații între paragrafe sau detalii care par mici dar sunt decisive. Dacă ești obișnuit să citești repede pe telefon, aici trebuie să îți schimbi ritmul și să citești cu intenție.
Listening vine cu înregistrări care imită situații reale din mediul academic, cursuri, discuții, explicații. Nu e doar test de ureche, e test de atenție și de memorie de lucru, pentru că trebuie să urmărești ideile și nuanțele. În varianta de acasă, calitatea sunetului devine și mai importantă, tocmai de aceea se insistă pe difuzoare bune și pe lipsa căștilor.
Speaking îi sperie pe mulți, deși, dacă stai să te gândești, e secțiunea cea mai aproape de viața reală. Vorbești în microfon, răspunzi la sarcini, îți organizezi ideile și trebuie să fii clar. Nu trebuie să suni ca un prezentator de știri, dar trebuie să fii coerent și să folosești engleza într-un mod pe care un profesor sau un coleg de facultate l-ar înțelege fără să ghicească.
Writing, în forma actuală, îți cere să scrii în engleză pe computer, într-un timp limitat, pe teme care țin de înțelegerea unui text sau a unei discuții și de formularea unei opinii susținute. Aici se văd repede obiceiurile, dacă ai tendința să te rătăcești în fraze foarte lungi sau dacă îți place să te întorci obsesiv la început. Trebuie să scrii curat, simplu, cu o logică pe care o poți susține.
Scorurile și pragurile pe care le cer instituțiile
După actualizările din 2026, scorarea a devenit mai ușor de interpretat pentru mulți, pentru că se folosește și o scală de la 1 la 6, în trepte de jumătate de punct. În același timp, pentru o perioadă de tranziție, raportul include și un scor comparabil pe scala tradițională 0 la 120. Asta ajută instituțiile să compare candidații din ani diferiți fără să se încurce.
Instituțiile își stabilesc singure pragurile, iar pragurile pot fi surprinzător de diferite între domenii. O facultate de litere poate cere altceva decât o facultate de inginerie, chiar în aceeași universitate. Uneori îți cer un scor total, alteori se uită separat la Speaking sau Writing, mai ales dacă programul are prezentări și eseuri.
Există și conceptul de MyBest, adică un fel de super scor care combină cele mai bune rezultate pe secțiuni din testele tale valide din ultimii doi ani. Pe scurt, dacă ai dat TOEFL de mai multe ori și ai fost excelent la Listening într-o sesiune și mai bun la Writing în alta, raportul poate arăta și combinația asta. Nu toate instituțiile acceptă MyBest, deci nu presupune automat că e biletul de aur, dar merită să știi că există.
Cum primești scorul și când îl poți folosi
După ce ai terminat testul, scorurile oficiale apar în contul tău la câteva zile, în prezent se comunică un termen de trei zile după data testului. Vei primi un email când sunt disponibile și le poți vedea în platformă. Raportul PDF se poate descărca la scurt timp după apariția scorurilor online.
Dacă ai nevoie de o copie tipărită, o poți solicita în anumite condiții, iar livrarea prin poștă poate dura mai mult, de la aproximativ două săptămâni în sus, în funcție de țară. Realist vorbind, dacă ai un deadline strâns, te bazezi pe varianta electronică și pe transmiterea oficială către instituții. E mai sigur și, de cele mai multe ori, mai rapid.
Scorurile TOEFL sunt valabile doi ani de la data testului. După aceea, nu mai sunt considerate actuale, nu pentru că ai uitat brusc engleza, ci pentru că standardul acestui tip de test pornește de la ideea că nivelul de limbă se poate schimba în timp. Asta înseamnă că, dacă aplici la ceva peste trei ani, probabil va trebui să dai din nou.
Trimiterea scorurilor către universități și agenții
La înscriere, taxa de test include posibilitatea de a trimite gratuit un număr limitat de rapoarte oficiale către instituții, cu condiția să alegi destinatarii înainte să susții examenul. În cont, poți adăuga sau șterge destinatari până într-un anumit termen din ajun. E o facilitate bună, dar te obligă să fii organizat cu lista de universități.
După test, poți comanda rapoarte suplimentare contra cost, iar taxa se plătește per instituție. Aici prețurile se mai actualizează în timp și pot apărea diferențe între pagini sau între regiuni, așa că cel mai cinstit este să te uiți în contul tău, la momentul comenzii. Oricum, ideea e să nu uiți că trimiterea oficială, nu PDF ul tău local, este cea care cântărește în multe aplicații.
Un detaliu mai puțin intuitiv este legat de contestarea scorului la Speaking sau Writing. Dacă ai ales să trimiți scorurile către o instituție înainte de test, există situații în care nu mai poți cere o revizuire a acelor secțiuni. Sună ciudat, dar are logică procedurală, pentru că scorurile au fost deja direcționate oficial.
Repetarea testului și intervalul minim între încercări
Dacă nu ți-a ieșit scorul dorit, poți susține TOEFL din nou. Nu există o limită strictă a numărului de încercări, ceea ce, psihologic, e o veste bună. Totuși, există o regulă care spune că nu îl poți susține de mai multe ori într-o perioadă de trei zile.
Aici apare dilema clasică: să îl dai repede din nou, pe aceeași energie, sau să îți lași timp. Din ce am observat la oameni care se pregătesc serios, progresul real vine mai degrabă dintr o perioadă scurtă de lucru țintit, nu din repetări la întâmplare. Un test în plus te costă bani, dar mai ales îți consumă energie.
MyBest, despre care îți spuneam mai devreme, face repetarea mai logică pentru unii. Dacă ai un punct slab clar, poți lucra specific și apoi să îți îmbunătățești o singură secțiune, știind că raportul poate reflecta și cele mai bune părți din încercări diferite. Dar, din nou, nu presupune că toate universitățile vor lua în calcul această combinație.
Greșeli frecvente care te pot lăsa fără test și fără bani
Cea mai frecventă greșeală este nepotrivirea dintre datele din cont și actul de identitate. Se întâmplă mai des decât ai crede, pentru că oamenii se grăbesc, își fac contul noaptea, obosiți, și apoi uită să verifice. Dacă faci un singur lucru bine din tot procesul, fă l pe acesta.
A doua greșeală, mai ales la Home Edition, este să tratezi partea tehnică ca pe ceva secundar. Internetul, camera, aplicațiile de la distanță care pornesc automat, un update care îți închide sistemul, toate pot crea probleme. În ziua testului nu vrei să fii și candidat, și tehnician, și negociator cu proctorul.
Mai există și greșeli de atmosferă, să zic așa. Un bilețel lipit pe perete cu timpurile verbale, o carte deschisă pe birou, un telefon la îndemână, chiar dacă îl ții închis, pot ridica semne de întrebare. Tu poate ești inocent, dar regulile sunt făcute să nu fie nevoie să îți citească nimeni intențiile.
Pregătirea, fără exagerări și fără iluzii
TOEFL nu se ia cu noroc, dar nici nu cere o viață de sacrificiu. Are o structură repetabilă, iar asta înseamnă că poți progresa rapid dacă lucrezi pe format, nu doar pe gramatică în general. Uneori, diferența dintre un scor mediu și unul bun este felul în care îți gestionezi timpul, nu un vocabular mai strălucit.
Dacă te ajută să ai un cadru organizat, poți lucra cu materiale oficiale, simulări complete și feedback pe Speaking și Writing, pentru că acolo e cel mai greu să te corectezi singur. Unii preferă pregătirea individuală, alții au nevoie de cineva care să îi țină pe traseu, cu un program clar. În România, de exemplu, găsești opțiuni de pregătire și consultanță educațională la ILSC.ro, iar pentru unii oameni faptul că nu se pregătesc singuri face diferența.
Ține minte că pregătirea bună nu e neapărat cea mai lungă, ci cea mai specifică. Dacă ai emoții la Speaking, exersează răspunsuri cu cronometru, nu doar conversații relaxate. Dacă te blochezi la Reading, învață să urmărești structura textului și să cauți ideea, nu să traduci cuvânt cu cuvânt în minte.
Cum îți verifici, la final, că îndeplinești toate cerințele
Cu o săptămână înainte de test, fie că mergi la centru, fie că dai acasă, ia 10 minute și fă o verificare simplă. Uită te la numele din cont, compară l cu actul, la literă. Verifică și data nașterii, pentru că paradoxal, acolo se greșește mai des decât ai crede.
Dacă dai Home Edition, fă un test tehnic complet, pe același computer și în același loc în care vei susține examenul. Nu schimba camera în ultimul moment, nu schimba routerul, nu te baza pe hotspot. În ziua testului ai nevoie de predictibilitate.
Dacă dai la centru, verifică traseul, ora, și pregătește ți actul cu o seară înainte. E un detaliu banal, dar e genul de banal care te scapă de o dimineață în care cauți pașaportul prin sertare. Iar diminețile cu panică sunt proaste pentru orice test, mai ales pentru unul în care trebuie să gândești în altă limbă.
Cerințe mici, dar decisive, în ziua testului
În centrele de testare, oamenii se așteaptă uneori să fie ca la un examen de liceu, cu bancă, pixul tău și o sticlă de apă pe colț. La TOEFL, lucrurile sunt mai controlate, pentru că testul trebuie să fie comparabil de la o țară la alta. Asta înseamnă că spațiul tău de lucru trebuie să fie curat și obiectele permise sunt limitate, chiar dacă intenția ta e cât se poate de cuminte.
La varianta de acasă, regulile sunt și mai vizibile, fiindcă proctorul vede tot. În mod obișnuit, ți se permite să iei notițe doar pe un suport care poate fi șters complet, cum ar fi o tablă mică albă, sau o foaie albă pusă într-o folie transparentă, pe care scrii cu marker lavabil și apoi ștergi. Ideea e să nu rămână nimic după test și, sincer, are sens din perspectiva securității.
Dacă ai obiceiul să notezi mult, merită să exersezi și partea asta înainte. Un marker care se usucă greu sau o tablă care lucește prea tare în cameră îți mănâncă timp, iar timpul este moneda principală la TOEFL. Poate părea un detaliu banal, dar detaliile banale sunt cele care te scot din ritm.
În Home Edition, scanarea camerei este un moment important. Trebuie să arăți zona la 360 de grade, să demonstrezi că ești singur și că nu ai materiale la îndemână, iar asta nu se face în grabă. Dacă ai ferestre mari, pereți de sticlă sau uși cu geam, pregătește din timp o acoperire simplă, ca să nu pierzi minute prețioase negociind pe loc.
Există și cerințe legate de cum stai, la propriu. Trebuie să fii la un birou sau o masă, cu computerul conectat la curent, iar proctorul nu acceptă poziții care par relaxate, gen canapea sau pat. Sună rigid, dar pentru ei e o regulă de bază, iar pentru tine e un element de confort pe care îl planifici înainte.
Verificarea identității la Home Edition
Dacă susții testul de acasă, verificarea identității poate include pași suplimentari față de centrul clasic. În anumite situații, ETS folosește procese de verificare asistată digital, iar ți se poate cere să îți confirmi identitatea cu ajutorul unei aplicații pe telefon înainte de test. În documentația oficială apare recomandarea ca această verificare să fie făcută din timp, chiar cu cel puțin 48 de ore înainte, ca să nu intri în ziua testului cu emoții tehnice în plus.
E un fel de test înainte de test, dacă vrei. Îți faci poze, îți scanezi documentul, confirmi câteva detalii și apoi știi că partea de identitate e în ordine. Dacă ai de rezolvat ceva, ai timp să o faci fără presiune.
Nume, diacritice, prenume multiple și schimbări după căsătorie
În România, multe nume au diacritice, iar în pașaport sau în unele sisteme internaționale apar fără. La TOEFL, regula practică este să te ghidezi după actul cu care te prezinți, nu după cum îți scrii tu numele în mod obișnuit. Dacă pe act apare varianta fără diacritice, aceea trebuie reprodusă în cont.
Situațiile mai delicate apar când ai schimbat numele după căsătorie, dar ai încă un pașaport mai vechi, sau invers. Nu e nimic dramatic, doar că trebuie să decizi din timp cu ce document te prezinți și să aliniezi contul cu acel document. Altfel, ajungi în ziua testului cu două adevăruri paralele, iar sistemul nu a fost construit să ghicească.
Cu prenumele multiple, tentația este să tai din ele ca să fie mai simplu. Aici nu e loc de simplificări, pentru că verificarea se face literă cu literă. Dacă actul tău are două prenume, cel mai sigur este să le introduci exact cum apar, chiar dacă ție ți se pare că al doilea e decorativ.
Scorul țintă și felul în care îl traduci în cerințe reale
Mulți pornesc la drum cu o întrebare vagă: cât trebuie să iau. Întrebarea bună este: cât îmi cere instituția, în programul meu, în anul acesta. De aici încep lucrurile să se așeze, pentru că îți dai seama dacă ai nevoie de un scor general bun sau dacă trebuie să ridici în mod special Speaking ori Writing.
O complicație recentă, dar de fapt utilă, este schimbarea scării de scor. Începând cu ianuarie 2026, raportul poate afișa un scor pe o scală de la 1 la 6, în trepte de jumătate de punct, și un scor comparabil pe vechea scară totală, pentru o perioadă de tranziție. Asta te ajută când universitatea încă mai spune, în documente mai vechi, un prag în formatul tradițional.
Dacă ești prins între două sisteme, cel mai sănătos e să te uiți la cerința oficială actualizată a instituției și, dacă nu e clar, să le scrii. O întrebare scurtă, trimisă la admitere, îți poate salva un efort inutil. Nu e nimic rușinos în a cere clarificare, rușinos e să presupui și să afli prea târziu.
Cât de repede îți trebuie rezultatul și cum îți planifici calendarul
În perioada de aplicații, timpul devine un personaj enervant. TOEFL îți dă scorurile oficiale în cont la câteva zile după test, în prezent se comunică trei zile, iar asta e destul de rapid. Totuși, trimiterea către instituții poate dura mai mult, în funcție de sistemul prin care primesc ei scorurile.
De asta, una dintre cerințele reale, dar nevăzute, este planificarea. Dacă ai un deadline la final de lună, nu programa testul în ultima săptămână, chiar dacă te tentează. Lasă o rezervă pentru situații neprevăzute, un drum, o răceală, o problemă tehnică, un centru care îți schimbă ora.
Ultima idee, cea care îți dă liniște
Cerințele pentru obținerea certificatului TOEFL sunt, în esență, de două feluri. Sunt cerințele administrative, actul corect, datele perfecte în cont, plata, respectarea regulilor de testare. Și sunt cerințele personale, să fii suficient de pregătit încât să îți arăți nivelul real, fără să te saboteze emoțiile sau lipsa de familiaritate cu formatul.
Dacă le bifezi pe primele, te asiguri că poți susține testul și că primești scorul oficial. Dacă lucrezi la celelalte, îți maximizezi șansele să obții scorul de care ai nevoie, nu doar un scor oarecare. Și, poate cel mai important, îți păstrezi sentimentul că ai control, chiar și când ai emoții, pentru că emoții ai, suntem oameni, nu mașini.
